
Am citit si am vazut Fight Club acum fix zece ani si m-am indragostit de Marla (Helena Bonham Carter). Am cautat-o in cateva dintre prietenele din adolescenta si pentru ca nu am gasit-o, nu m-am mai atins nici mort de ceva creat de Chuck Palahniuk. Asta asa… in semn de protest. La pubertate ai nevoie sa protestezi impotriva oricui, sa dai si sa iti iei pumni, altfel te incalti cu frustrari si le tarsai prin viata. De curand, inainte de Craciun, am decis sa ma impac totusi cu americanul si am ales de pe raft nu Rant, nu, nici Sufocare, nici macar Supravietuitor, care merita putina atentie macar pentru faptul ca paginile ii sunt numerotate de la coada spre cap.
Am ales Jurnal, o carte cu titlu insipid, care in mod normal nu mi-ar fi atras atentia oricat de tare ar fi strigat la mine prin gura criticilor. Dar cum sa nu-ti lasi gandurile sagetate de un roman care incepe cu Azi e cea mai lunga zi a anului – dar care zi nu e asa? Jurnalul lui Misty Tracy Wilmot, fosta studenta la Arte frumoase, jurnal tinut pe timp de vara, cat timp sotul i se scalda intr-o coma profunda in urma unei sinucideri esuate. Cum l-a cunoscut? Cum a ajuns cu el pe insula si-apoi chelnerita intr-un hotel? Si, in final, cum va salva prin arta ei intreaga insula Waytansea? Astea-s delicii literare perfecte pentru un desert usor.
Ce poti manca mai consistent cu ochii din acest roman? Pai… sa tot fie o ora-doua de grafologie si chiar trei-patru de anatomie. Misty primeste zilnic telefoane de la persoane carora sotul ei Peter le-a renovat casa si le-a ascuns sub ziduri bucataria, debaraua sau toaleta. Spargand rigipsul cu cate un baros, clientii descopereau mesaje oribile, premonitorii, pe pereti. Noroc sau ghinion (in cartea asta totul e, de fapt, destin), la fel pateste si Angel Delaporte, personaj bizar, pasionat de arta, dar si de arta scrisului: Grafologia spune ca scrisul de mana dezvaluie cele trei laturi ale personalitatii umane. Tot ce se coboara sub nivelul cuvintelor, cum ar fi codite de la g sau y, tine de subconstientul tau. Sau ceea ce Froid a numit id-ul tau. Cea mai animalica latura a ta. Daca e inclinata spre dreapta inseamna ca te deschizi inspre viitor si la lumea din fata ta. Daca, din contra, codita e inclinata spre stanga, inseamna ca esti blocat in trecut si pe propria ta pesoana.
Spuneam ceva si de anatomie? La anatomia feţei se pricepe insasi Misty cea blesteamata: Muschiul mentalis, corugatorul si toti ceilalti minusculi muschi ai fetei sunt primele lucuri pe care ti le predau la ora de anatomie la scoala de arta. Stiind toate astea esti in stare sa depistezi un zambet fals pentru ca cei doi muschi, rizorius si platismal, iti patratesc buza inferioara, scotand-o in evidenta si expunand-ti dintii de jos. Daca nu te-ai convins, priveste-l cu atentie. Jurnal (te) ademeneste sa-i fi voaior. Spun asta si-ti zambesc. Nici nu as mai avea cum altfel decat sincer.
Citeste si Un fel de a spune… si Jurnalul unei masini de lux






























Dar a doua zi, pentru ca nu astept nimic, nebunia lui Eduardo revine si simt, pentru prima data, destinul, nevoia imperativa a unei hotarari psihologice. Mergem in plin soare la un hotel pe care-l stie el, urcam scara, veseli, intram intr-o camera galbena. Ii cer sa traga draperiile. Ne-am saturat de visuri, de inchipuiri, de tragedie, de literatura.
1. In Opiniile unui clovn lucrurile sunt cat se poate de clare: Hans reuseste sa o piarda pe Marie, refuzand sa o ia de sotie. Ea se refugiaza in bratele altui barbat pe care il insoteste in Italia, tara catolicismului. Hans isi imagineaza in repetate randuri, cu ura, audienta lor la Papa. Pentru ca a considerat ca biserica si statul nu trebuie sa-si infiga ghearele lungi in dragostea adevarata, Hans este renegat de societatea catolica postbelica din Bonn, iar decaderea sa este savurata de toti cei care ii erau alaturi odinioara. Portretizarea catolicismului in romanul lui Boll aduce cu portretul facut de El Greco cardinalului care-l condamna la moarte.
3. Sfarsitul unei iubiri este vazut prin ochii lui Maurice, amantul necredincios (din punct de vedere religios). Dupa ce Sarah i se ofera in niste partide de… dragoste nebuna, inselandu-si sotul (Henry) in repetate randuri, fuge din bratele lui Maurice intr-un moment disperat care o obliga sa-i jure credinta vesnica lui Dumnezu.
4. A patra adulterina ce se scalda in apa sfintita este Agnes Matzerath, care isi inseala sotul cu bunul lor prieten Jan Bronski. Micutul Oskar, geniul cu toba de tinichea, isi insoteste mama la biserica, unde Agnes ii cere Domnului indurare. Momentul in care “pustiul” ii aseaza pruncului Iisus toba si betele in brate, cerandu-i sa bata, este memorabil, superb, iar cartea merita citita macar de doua ori.
De vreo doi-trei ani ma holbez la expozitii si proiectii la MNAC. De vreo doua-trei luni ma duc acolo in diminetile de week-end ca sa sorb din cafea si sa degust idei si culori prin wireless. Acum vreo doua-trei saptamani am devenit brusc nelinistit la sosirea in cafenea a lui Emil Brumaru. S-a asezat la bar impreuna cu un prieten la fel de tanar la spirit. S-ar putea sa fi fost chiar Fanus Neagu. S-au amuzat copios o jumatate de ceas.
Marturisesc ca fac aceasta scurta recenzie fara sa fi “sfarsit” inca “Sfarsitul unei iubiri”. Dar nu e chiar o tragedie, nu-i asa? Cred ca e chiar “profi” sa vorbesc despre o carte cand am citit numai 80% din ea. Prins intre pagini, in mijlocul actiunii, am, in acest fel, credibilitate mai mare, transmit cu dinamism, ca un reporter de razboi ce relateaza live dintre transee.

