Bogdan Nicolai

Primesc cu bratele deschise intepaturile scurte cu ace minuscule de gheata. Imi trec prin geaca si prin vechiul hanorac albastru Umbro. Stau rezemat de gardul cu bare groase de metal pe care le strang in mana pana simt ca s-au mai incalzit putin si atunci ma desprind de portiunea respectiva pentru a-mi muta palma imediat langa. Da! Acum se bucura din nou.

Privesc parcarea mare si goala ce imi trage de coada ochiului drept catre dreapta si de coada ochiului stang catre stanga. Asfaltul este atat de drept, incat cred ca l-au intins cu un buldozer mare cat un stadion. Mintea imi fuge pe stadion. In jurul meu oameni imbracati gros, cu maini vinete ce extrag cu greu, din pricina tremuratului, cate o samanta de floarea-soarelui si o baga intre buzele crapate iesite de sub fulare.

Cineva inscrie pe teren, iar galeria isi ridica cu greu mainile ca sa aplaude lent. Nici nu mai pot striga. Din gura le iese un suier care impinge semintele nemestecate. Dau pe ei, incearca sa se stearga pentru ca vor avea scandal mare acasa cu sotiile care d-abia ieri le spalasera gecile, dar nu reusesc sa-si coboare prelungirile inghetate deasupra capului.

Mintea mi se intoarce de pe stadion. Pe astfalt sunt trasate cu vopsea alba linii groase, perfect paralele, taiate la capete de alte linii scurte, subtiri, perpendiculare si la randul lor perfect paralele intre ele. Catre iesirea din parcare, liniile lungi si groase tind sa se intersecteze, insa nu reusesc. Incet, incet, picioarele imi devin asfalt, iar mainile barele gardului, spatele mi-e gardul. Dardai.

Pe nari si pe gura imi ies aburi grosi care se sparg intr-o clipita. Simt ca inca mai pot sa-mi misc mainile, dar nu vreau, nu, nu v…v…vreau. Frigul este tot ce mi-am dorit vreodata, este PLACEREA. Toata viata mi-am spus si le-am spus ca sunt de la munte, ca am crescut pe creste, ca iubesc vantul si ploaia si gerul. Inca as putea sa-mi bag mainile in buzunare, desi ar fi un chin. Ca le misc acum si le bag in buzunarele gecii, sau mai rau, in ale jeansilor sau ca le bag intr-o menghina… mi-e tot una.

Curiozitatea ma macina. Oare as simti durere, usturime sau poate voi simti ca buricele degetelor mi-au luat foc, ca oasele lor mi-au fost zdrobite cu ciocanul? Bate din nou vantul foarte puternic si gem de placere. Nici o femeie nu a reusit sa-mi provoace simultan cate un orgasm puternic pentru fiecare centimetru patrat de carne din corpul meu. Frigul umed este mai bun decat o femeie umeda.